Cum mi-am pierdut serviciul în preajma unei mari sărbători

Îmi amintesc și acum de când aveam 18-20 de ani , cum stăteam în fața televizorului și mă uitam la știri, iar unele în special mi se păreau trase de păr, pe lânga faptul că eram șocată să aud știrile alea tragice din mediul rural care îmi păreau un pic SF-uri, nu că s-ar fi schimbat ceva de 10 ani încoace.  Iar în mintea mea erau comentarii de genul: “sigur a făcut ea ceva de s-a întamplat asta și s-a ajuns aici!”. Hai, că știți despre ce vorbesc! Sigur ați văzut interviurile acelea cu spatele la telespectatori și vocea îngroșată a vreunei fete.

În primul articol am promis că voi reveni cu detalii referitoare la cum am rămas fără serviciu înainte de o mare sărbătoare și…sunt o persoană de cuvânt!

Distracție, viață împrăștiată, 22 de ani, în căutarea unui job, prea puțină experință, locuit cu mama și cam ăsta era CV-ul meu atunci. M-am apucat să dau câteva telefoane pe la niște anunțuri din Anunțul Telefonic și am programat marele interviu la job-ul perfect pentru mine în acel moment. Îmi plac mașinile, salariul din anunț era super, am mers la interviu și l-am și luat, totul in aceeași zi.

Roz, nu?

Așa am zis și eu, dăduse norocul peste mine, mă angajasem la un Rent a Car, în aeroport, program de zi și când era nevoie, 1400 lei salariu, bonuri de masă,  iar în afara orelor de program 20 de euro extrahour. Cum era asta pentru mine la vârsta aia având în vedere ca nu lucrasem pe mai mult de 700 lei până atunci? Viiiiis!

Capture

Ziceam de extrahour, păi pe ăia îi luam pe loc dacă plătea clientul cash, iar pentru că așa ne învățase șeful direct, sub primul exemplar al contractului de închiriere, cel care rămânea la client, puneam un carton ca să nu se imprime și treceam și suma aia ca să aibă omu’ dovadă că a plătit și să nu mai ajungă în contabilitate, pentru că…taxe.

Și cum stăteam eu la birou în tura 2, ca o floricică, vine managerul cel mare într-o scurtă vizită. Aah, n-am apucat să îl menționez, un nenică pe la vreo 60 de ani pe atunci, mai mic decât mine cu un cap, cu o burtă de nu-și vedea pantofii, urechile fluturânde, și  își exprimă direct dorința ca eu să-i satisfac nevoile când are chef și primesc în schimb niște sume frumușele de bani. Bineînțeles, exprimarea lui a fost mult mai directă și precisă, având un vocabular din cel mai colorat.

Inițial mi s-a părut o glumă nesărată și am luat-o ca atare, asta până m-am trezit în stradă, cu niste jigniri frumoase adresate mie și ceva amenințări, pentru că deh…n-am prestat și am zâmbit, deși i-aș fi spus ce gândeam despre glumele lui, iar eu oricum eram un nimeni mic și nu prea aveam ce să îi fac.

Cum a făcut? Un client a revenit cu mașina în afara orelor de program, pentru retur, așa cum a și venit să o închirieze conform programării, iar eu l-am taxat cum se cuvenea și cum învățasem. I s-a cerut să plătească și pentru retur în afara programului, adică extrahour iar, a fost nemulțumit, managerul era prin zonă, a verificat contractul și a rezultat că am înșelat compania…iar asta se întâmpla pe 24 decembrie.

20141228_094803

Concluzie?

Tipa pe care o înlocuisem la angajare, fusese promovată. Înțelegeți voi.

Poate să aibă careva curajul să îmi dea în scris, semnat și stampilat (lucru care nu cred că se va întâmpla) că trebuie să fac o ilegalitate și tot voi avea second thoughts.

Următorul Hint: mai mult pro corporatist decât contra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s