Mai mult pro corporatist, decât contra

Noi, ăștia mai tineri, toți am visat (și încă o facem între noi fie vorba), că terminăm o facultate, alții doar un liceu și ne oferă cineva imediat jobul ideal într-o companie de renume, un salariu de câteva mii de lei, ne luăm o casă și cel puțin o mașină, și ne distrăm de ne rupem țoalele. Nu e problemă, ne luăm altele, doar suntem bine plătiți.

Realitatea cam asta e, cu câteva mici diferențe: termini facultatea, începi să aplici pe la joburi și dacă ai noroc și poate și o cunoștință, ajungi și la interviuri unde ideal ar fi sa fii cât mai tânăr pentru că echipa este tânără în plină dezvoltare, iar tu trebuie sa fii pregătit pentru modelat, să ai studii superioare eventual terminate și nu în curs, o experiență  de măcar 5-10 ani și cu o viziune clară asupra a unde te vezi în următorii 5 ani. Apropo, pentru asta nu există răspunsul corect, ci doar vor să vadă ce  gândești. Și că gândești.

baby at work

Iar în final ajungi să începi la un Mc Donald’s sau, cu puțin noroc, un internship unde muncești cot la cot cu angajații vechi, sau poate chiar tragi și mai tare pentru că ești nou și trebuie să demonstrezi că meriți măreața poziție, dar ești plătit cam jumătate, pentru că doar nu ai experiență. Eeh? Parcă sună cunoscut, nu?

Anyway, am testat și eu câteva joburi până am ajuns la jobul pe care mi-l doream, jobul de corporatist, atât de vânat de unii și tot atât de criticat de alții. Sau de aceeași care îl vânează. 🙂

Critici?

Și dacă tot am menționat de criticat (de vânat vă spun mai încolo), am tot citit articole pe alte bloguri, am văzut și auzit fel și fel de comentarii iritante pline de asemănări ale corporatiștilor cu roboțeii sau că n-au viață socială și laptopurile lor sunt pline de filme porno. Serios? Vreți să spuneți că voi nu vă uitați la filme porno? Sau că nu există oameni în alte companii mai mici care uită să trăiască în încercarea de a-și menține compania cel puțin pe linia de plutire?

Diferența este că acești corporatiști sunt cu mult mai mult bun simț. Da, înjură și fumează și ei, iar pentru hateri au titulatura de “corporatistul ăla care fumează și înjură”! Ha?

Tind să cred că miștocarii aceștia nu au reușit să treacă de primul interviu într-o corporație. Exact, ca să intri într-o corporație sunt cel puțin două interviuri prin care trebuie să treci. Clar sunt și recomandări, ba chiar în majoritatea cazurilor sunt mai interesanți cei recomandați dar, chiar și așa, nu a scăpat nimeni de interviuri, teste, iar cine nu a fost la înălțimea așteptărilor, nu a fost angajat. Iar asta nu dă firmei denumirea de “corporația aia comunistă” ci face doar un bine celor care vor să-l vadă.

Și ca să mă leg și de vânat…am visat de mic copil să lucrez în telecomunicații. Mama mea schimba telefonul fix o dată pe lună având în vedere că eu le stricam doar ca să le repar, asta până când nu mai aveam ce, iar renumitul restart nu mai ajuta. Și mi-am dorit să lucrez într-o companie mare. Nu m-am agitat  și nici nu aveam răbdarea necesară să învăț prea multe detalii despre rețea dar, am depus vreo 5 ani CV-ul la aceeași mare companie de telecomunicații până într-o zi când a venit și apelul mult așteptat.

Am trecut interviul de limba spaniolă, tehnic au spus că mă învață ei, proiect nou, nevoie de oameni și cu asta am spus tot.

A urmat cea mai frumoasă perioadă din istoricul joburilor mele de până atunci, de la lucrat ture de zi și de noapte a câte 11 ore jumate, la atmosfera creată în timpul turelor, mai ales cele de noapte, plecat dimineața din tură direct la bere, sau venit după o noapte de club direct la muncă. Sigur, corporatiștii se distrează și ei! Am învățat ce mi-am dorit, am făcut cursuri oferite de companie și am început prin a avea un salariu decent și condițiile necesare oricărui om pentru a supraviețui.

Avantaje

Să ai viață de corporatist inseamnă să interacționezi cu oameni care te pot uimi câte le pot încăpea in creier,să te și distrezi dar să și crești pe plan profesional și chiar  și personal,  înseamnă că ziua de salariu este ceea ce reprezintă, orele muncite peste program, plătite, asigurări de care orice om are nevoie, iar salariul brut oferit la interviu, este și cel care apare în contractul de muncă. Așadar, corporațiile astea rele sunt chiar serioase și plătesc și taxe.

Și pentru că am spus că există o dezvoltare și pe plan personal, aici, la jobul mult dorit de mine și pentru care am insistat atâtia ani, l-am cunoscut pe cel care îmi este partener de viață și cu care am întemeiat familia de asemenea mult visată. Iar pentru mine, asta este o dezvoltare.

office-buildings

 

 

Data viitoare povestim și despre cum e să vrei mereu mai mult.

Dacă te prind articolele și vrei să fii anunțat când apare următorul, nu uita să apeși butonul de “Urmărește acest blog” din dreapta paginii, la care merg un like și un share pe facebook, tot de acolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s