Mereu vreau mai mult, bine sau rău?

Îmi plac lucrurile scumpe, bijuteriile, ieșirile și plimbările în locuri selecte, din cele mai frumoase.  Îmi place să aleg calitatea dar și cantitatea iar uneori pur și simplu nu mă pot opri. Și nu ma poate condamna nimeni pentru asta. Poate cineva să fie condamnat pentru că își dorește să aibă tot? Da, un un politician care obține toate astea în felul în care o știe toată țara, dar asta e o altă poveste în care nu mă bag. Momentan! Dar cui nu îi plac lucrurile astea și cine nu și le dorește?

Întrebarea este: ce suntem dispuși să facem pentru a avea tot ce ne dorim dar și cât de legal, moral și respectabil este? Asta în țara tuturor posibilităților, în țara în care românul are sau nu ce pune pe masă, conduce în schimb o mașină cel puțin, un credit pentru casă și datorii lunare pentru rate dar și pentru măcar o parte din ceea ce îi aduce un pic de satisfacție. E incorect și merită criticat cel care are toate astea deși nu își permite? Probabil!

Eu, am inceput să lucrez la 17 ani cu joburi de vară, barman la un parc acvatic de sezon și am continuat ca operator call center, un job full time la terminarea liceului. Era la moda call centerul pe atunci și am zis să fiu în trend. Am fost crescută doar de mamă, care deși lucra in Poștă de peste 30 de ani, câștiga mai prost decât câștigam eu la primul serviciu full time. Da, este posibil în ciuda a orice crede oricine. Ideea este că, am avut multe lipsuri și mi-am dorit multe lucruri. Iar mama mea îmi spunea mereu că este cea mai mică dintr-o familie de 5 frați și ea a avut parte doar de lucruri folosite ale fraților mai mari. Probabil ăsta era felul ei de a încerca să consoleze faptul că nu îmi putea oferi ce îmi doream atât de tare.

where-we-operate-img-callcenter-2

Ce am avut

Ăsta a fost momentul perfect pentru mine pentru a începe să îmi fac mare parte din dorințele mele să devină realitate. Am început să îmi cumpăr haine scumpe, bijuterii, ultimul tip de telefon și chiar am făcut și un credit și mi-am cumpărat mașină. Un Fiat Punto, era chiar fiță atunci. Cheltuiam foarte mulți bani, e adevărat că nu am băut și nu am fumat niciodată dar și faptul că îmi făceam toate plăcerile de moment era tot o dependență. Și poate că nu era o mare problemă asta dacă nu începeam să mă întind mai mult decât evident mă ținea buzunarul, iar economii…n-aveam de unde că doar îmi plăcea viața și mă irita foarte tare când încerca cineva să îmi arate ce bine o duce nu știu ce persoană care abia terminase școala și își cumpărase o insulă din banii câștigați cu ajutorul firmei proprii.

La un moment dat m-am plictisit de muncă și am renunțat, era prea obositor să mă trezesc dimineața după ce stătusem cu gașca pe afară la glume sau trebuia să mă pregătesc pentru club și nu aveam timp după serviciu. Iar la scurt timp au început să mă lovească datoriile, Biroul de Credit și evident lipsa a tot ce aveam înainte să renunț la job.

Și ce am pierdut

     În primul rând mi-am pierdut telefonul ăla șmecher într-un club, Nokia N95. Trebuie să vi-l amintiți, era cu slide și mă uitam la filme pe el. Iar mașina am vândut-o. Trebuia să plătesc măcar o parte din credit. Asta se întâmpla acum 10 ani. Și încă mai plătesc la creditul ăla. Mi-a fost foarte greu să scap de o datorie făcută din inconștiență și să recâștig încrederea unei bănci care să îmi facă o refinanțare și să pot ieși din lista neagră a rău-platnicilor. Încă mă mir cum de nu mi-a mutat mama lucrurile alea scumpe în stradă.

11175

Dar și ce am câștigat

     Câștigat? Am o listă întreagă dar o să mă limitez la ce e cel mai important: experință! Poate sună prea a acel răspuns pe care îl primiți de fiecare dată când deschide cineva o pungă de chipsuri și îl întrebați ce a câștigat, dar aici e puțin mai pe bune.

Acum știu că este bine să îți dorești mereu mai mult atâta timp cât este cu adevărat folositor. Acum, îmi doresc să avansez la locul de muncă, nu să îl pierd. Să îmi cresc și să îmi investesc salariul în viitorul meu și al familiei. Și îmi doresc toate astea ca să pot să îmi creez în continuare condițiile pe care orice om care lucrează, le merită.

Dar asta nu înseamnă că nu mai pot face nicio nebunie, nu?

 

Hai să vorbim data viitoare și de ce mi-e frică, d-aia nu scap! O să fie interesant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s