Învață să înveți de la copilul tău

După cum spun și în descrierea mea din blog, nu sunt vreun expert al vieții sau în parenting dar, sunt o persoană trecută prin diferite întâmplări din care am învățat să învăț. Sunt mamă, băiețelul meu are un an și este un copil foarte dorit și mult așteptat. Un copil pe care am promis să îl aduc pe lume pentru a-i oferi familia, iubirea și fericirea de care mulți copii nu au parte și pe care și eu mi-am dorit-o. Noi, toți cei născuți în jurul anilor ‘90 suntem copiii crescuți cu jocurile cele mai sociale dar și cu părinții care au ales clișeul “eu te-am făcut, eu te omor!”, copiii bătuți bine pentru că doar așa învață.

Being-a-mom-tone

Nu pot spune că sunt de acord cu parentingul din ziua de azi dar, cu siguranță nu sunt de acord cu modalitatea învechită prin care copilul era îndoctrinat cu iluzia că a fost adus pe lume pentru a le fi datori părinților pentru viața pe care o au și trebuie să fie acolo la bătrânețea lor “pentru a le aduce un pahar de apă” pentru că ăsta este rostul lor in viață. Ati auzit toti replica asta, corect? Nimic mai adevarat, un copil crescut cu simțul responsabilității și iubirii, va face asta, dar o va face pentru că iși dorește, și din iubire pentru părinții lui.

Eu, am fost copilul căruia nu i-a plăcut niciodată să fie controlat și ținut într-un loc. De ce? Pentru că ăsta a fost caracterul moștenit de la părinți, asta este gena lor, pentru că asta am vazut la ei și nu am avut nicio vină. Cum niciun alt copil nu isi alege din “întelepciunea” lui dacă să se dea cu fundul de pământ sau să accepte și să meargă liniștit mai departe atunci când nu se poate să primească ce își dorește. Tu, părintele, ai în schimb întelepciunea necesară să înțelegi că este un copil și în timp, cu răbdarea ta, răbdare pe care trebuie să o ai pentru a-ți învăța copilul ce înseamnă aceasta și este de datoria ta să accepți felul copilului tău și să-i insufli educația corectă. Vorba aceea cu cei 7 ani de acasă este teribil de valoroasă. Un copil până în 7 ani și chiar și mai târziu, este “sălbatic”, se educă prin cuvintele și acțiunile părinților.

Vrei să ai un copil cu care să poți merge la magazin și care să înțeleagă de la tine că nu ai bani pentru a-i cumpăra ce își dorește? Din când în când mai fă-i și bucuria de a primi ceea ce îți cere, este copil și este absolut normal să vadă la alții și să vrea și el, fă un sacrificiu pentru el fără să îi reproșezi asta și îndeplinește-i dorința, du-te cu bucurie la el oferindu-i jucăria dorită ca să se poată bucura de ea și nu să se simtă îndatorat că ai făcut asta pentru el. Faptul că tu faci parte dintr-o familie numeroasă și ai purtat lucrurile fraților mai mari nu este vina ta dar, în niciun caz vina copilului tău care poate nici nu ar trebui să știe asta și cu atât mai puțin să plătească pentru asta prin a-l priva de ceea ce oferă prezentul. Pune-l să lucreze ceva in folosul lui pentru a câștiga ce își dorește și cu siguranță bucuria va fi mai mare de ambele părți la final.

Vrei ca la serbări să recite poeziile tare și cu intonație? Stai lângă ceilalți părinți zâmbind, dacă se încurcă ajută-l iar la final felicită-l pentru ce a făcut bine și încurajează-l pentru data viitoare în privința greșelii, nu țipa la el și nu îl compara cu alții care au fost mai bravi, fiecare copil are dreptul să fie mai rușinos sau cu nevoie de mai mult timp pentru a se acomoda cu diferite noutăți, iar pentru asta doar tu, părintele lui poți fi acolo să îl ajuți să treacă peste.

Vrei să te asculte atunci când nu are voie să facă ceva fără să îți răspundă urât sau să vă certați? Învață-l să asculte prin a-i asculta și tu părerile și punctul de vedere oricât ar fi de mic, decizia finală o iei oricum tu și îl poți implica prin a-i explica de ce ai decis ce ai decis. Daca este copil nu este neînsemnat, tocmai, este centrul universului tău și este cel mai important, întâi ții cont de el! Iar dacă nu are voie să facă ceva, explică-i de ce, poate totuși greșești și vei avea surpriza să îți demonstreze chiar el asta. Ai maturitatea necesară să accepți că poți învăța de la copilul tău dar și împreună cu el! Poate data viitoare chiar să înțeleagă fără prea multe discuții că nu e bine și de ce.

Vrei sa nu te mintă și să te vadă ca pe un prieten și confident? Fă și tu asta cu el, nu îl minți, sunt copii care află sau se prind și din instinct îți vor plăti cu aceeași monedă. Pentru că sunt copii și chiar dacă ai impresia că nu vrea copilul să învețe de la tine, o face oricum. Iar pentru că asta e firea omului, va reține mai ușor un lucru greșit pe care l-ai făcut tu și il va repeta după tine. Iar dacă îi devii confident și îți spune lucruri pe care ți le-a spus doar ție, nu te comporta mișelește și nu folosi ce ți-a spus, mai târziu, în defavoarea lui și ca santaj ca să obții ce vrei!

Respectă-i alegerile, prietenii. Este copil, crește și își va schimba prietenii în mod constant. Va avea prieteni de la care va învăța lucruri bune și prieteni de la care va auzi și vedea și lucruri urâte. Chiar și de la aceștia va învăța ceva. Lasă-l pe el să facă o selecție. Nu îl jigni jignindu-i prietenii și mediul. Îl poți sfătui eventual dacă ți se pare că ar trebui să se uite mai bine in jur.

Ai serviciu și ești obosit astfel încât nu ai chef de nimic? Foarte bine, felicitări pentru serviciu. Orice om responsabil are unul și îl are în primul rând pentru el, îl avea dinainte să apară copilul și l-ar avea și dacă nu ar fi copilul. Pentru că trebuie sa supravietuiască. Și cu toate astea va trebui să tragi încă puțin să te implici și in jocurile și activitățile copilului tău. Pentru că atunci când nu mai poți, mai poți încă puțin. Așadar nu îi spune copilului că te chinui ducându-te la serviciu pentru el. Nu are nicio vină pentru chinul tău și nu are de ce să care în spate această apăsare.

Ți-a făcut un cadou sau o surpriză care nu este chiar pe placul tău? El a făcut-o din suflet, bucură-te de gestul lui și incearcă să îi arăți subtil și lucrurile care îți plac, data viitoare o să știe. Nu îi arunca florile spunând că nu aveai nevoie de flori sau tortul pregătit că nu a ieșit după asteptările tale. Este un copil și a facut cum a putut și cu dragă inimă. Nu o va mai face si altădată.

Vrei să te respecte? Arată-i cum, învață-l și castigă-ți tu respectul lui întâi. Nu-l lovi și nu-l umili crezând că te va respecta. Singurul lucru care va rezulta, va fi înverșunarea lui și respingerea față de tine, iar astea în timp se vor transforma în ură. Nu îl mustra și înjosi în fața străinilor când a greșit doar ca să arăți că tu ai încercat să îl înveți dar nu se prinde nimic de el, fii lângă el, apără-l chiar dacă greșește de mai multe ori. La un moment dat va înțelege și îi va fi rușine să te pună în situația jenantă de a-l apăra deși a greșit.

Vrei să își ceară scuze atunci când a gresit față de tine sau cei din jur? Învață-l cum! Cere-ți scuze în primul rând tu când greșești față de el, nu întoarce totul împotriva lui astfel încât să creadă că de fapt este tot el vinovat așteptând ca tot el să înțeleagă și să scoată tot din “înțelepciunea” lui scuzele.

Nu ai făcut toate astea iar copilul tău totuși a reușit în viață și tu ai eșuat? Cu siguranță nu a reușit datorită ție în acest caz însă, ai timp să schimbi ceva pentru timpul rămas, trecutul din păcate va rămâne același. Parenting? Nici pe departe. Toate astea vin din ochii unui copil care le-a experimentat pe rând și pe fiecare în parte, un copil care nu a înțeles de ce lui dar, s-a încăpățânat totuși să le analizeze și să le înțeleagă, din frustrarea și nefericirea lui, din încercarea veșnică și fără rezultat de a aduce bucurie pe fața părinților care nu au avut același țel în privința copilului, simțindu-se o povară, o greseală, o asemănare cu un om care nu merită să trăiască. Iar în final a înțeles: nu are nicio vină!

Nu ai învățat nici tu toate astea de la părinții tăi? Nu îți plânge de milă și nu căuta compasiunea altora, nu îi pasă nimănui de problema ta. Ridică-te și învață împreună cu copilul tău! Ți se pare absurd? Fii atunci ochii copilului care îndură toate astea, poate vei schimba ceva. Și încă o dată, nu, nu este parenting. Un copil care va crește fără să audă cuvântul “nu”, sau căruia nu i se spune că nu are voie diferite lucruri așa cum te îndeamnă parentingul azi, va ajunge în societate, iar societatea nu îi este mamă și totul va fi nou și șocant pentru el, va simți nevoia să se retragă la mama acasă unde totul îi este îngăduit. Dacă îl vrei iubitor și responsabil, fii tu asta pentru el și va prelua de la tine! Nu uita: copiii sunt oglinda părinților în cea mai mare parte. Cum îi crești, așa îi ai. Iar ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Sunt zicalele pe care le înveți în primii ani de școală! Pentru o viață sănătoasă, zâmbește, nu îți număra și enumăra necazurile și nu te plânge de ele constant, bucură-te de puținul pe care îl ai și cel mai important, fă-ți copilul fericit!

shutterstock_1102633941

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s