“Concediul” de maternitate și întoarcerea la serviciu

Toți știm dar nimeni nu vorbește despre asta

Exact! Toată lumea știe cu câtă nerăbdare așteaptă o viitoare mămică concediul de maternitate ca să stea să se relaxeze și să se odihnească acasă. Valabil pentru primul copil. Și pentru prenatal. Despre restul povestim imediat cu detalii, hehe!

Cine nu are copil și aude că o mămică este acasă în prenatal dă și replica: “Aaah, i-auzi, ce bine de tine, viaaațăăă!” 😐

Hmmm, really?

De mult vreau să scriu articolul ăsta pentru lămuriri. Adevărat, intri în prenatal și până apare cel mic, dormi… sau cel puțin încerci să dormi dacă nu primești niște șuturi în ficățel de te aruncă cu capul direct in vasul de toaletă, sau vreun vecin mai la vârsta a treia care stă acasă se apucă de redecorat și cum altfel dacă nu cu bormașina sau cu ciocanul își dărâmă acoperișul. Numai bine termină, e un cățel care schelălăie afară din cine știe ce motiv și nu îl poți lăsa să sufere, cobori să îi dai niște apă și mâncare pentru că nu te lasă inima să dormi, fiind o explozie de hormoni sentimentali. Sau închizi ochii și ți-ai amintit brusc de praful neșters, apoi ți se face foame și după, realizezi că mai este puțin, trebuie să naști și începi să visezi cu ochii deschiși, realizând că mai ai nevoie de ceva pentru camera copilului și începi cu search-urile pe internet care nu îți permit somn până nu găsești exact ce crezi tu că e mai bun pentru copilul tău. După care realizezi că trebuie să îi mai faci și botez copilului și ar trebui să cauți locație, să rezervi, cauți ursitoare, nu te hotărăști la dată, dai telefoane și gata, e totul pregătit. De acum te poți odihni. Aah, stai, ți-a venit sorocul…

53533132_503054413559801_30991981496762368_n

De atâta bucurie pentru că în sfârșit îl ții în brațe și te poți uita hipnotizată non stop la pruncul tău și să te miri la nesfârșit ce minune ai reușit sa produci, evident nu îți mai trebuie somn. Copilul trebuie hrănit, îngrijit cel mai bine, ești la început de drum, parcă nimeni nu îl poate îngriji ca tine totuși, deși imediat se găsește cineva să îți spună că a crescut 3-4-10 copii și cu siguranță știe mai bine decât vei ști tu vreodată.

După toată agitația cu spitalul, ia dovadă pentru nașterea copilui, du-te tati la primărie să îi dai copilului nume oficial, du-te acasă și hrănește cățelul, scoate-l afară sau roagă un prieten să facă asta pentru tine, dezinfectează casa, spală și calcă rufele copilului, vii acasă, în confortul casei tale, unde urmează liniște în 3, doar mami, tati și noul membru al familiei, care doarme, se trezește să pape, îl schimbi și cam asta e tot. 😐

Hahahahaha, sa coborâm și cu picioarele pe pământ acum și să vorbim despre realitate J

Treaba stă cam așa: se trezește copilul (asta face cel mai des), se supără cam tare că nu e papa gata, strigă cât îl ține gurița și cele două minute de încălzit lăpticul parcă sunt cele mai lungi două minute din viața ta, după care îi dai să pape vreo oră timp în care mai scuipa biberonul să îți amintească prin niște chiuituri că el încă e supărat pe tine pentru că a așteptat cam mult după tine să incalzești biberonul ăla. Între timp obosește să fie supărat și adoarme cu biberonul în guriță, aproape plin, timp în care îl mai gâdili nițel să mai tragă puțin chiar și prin somn pentru că nu îl poți lăsa nemâncat.

Când în sfarșit termină, te lovește un miros ciudat și îți dai seama că dacă e greu să pape prin somn, nu îi e greu să scoată ce a păpat, așadar trebuie schimbat și spălat copilul mai ales dacă e vară, să nu cumva să se irite. Ei bine, te ajută tati, schimbă copilul, îl curăță, îl spală, îl pune pe masa de înfășat, îi ține piciorușele în sus să îl dea cu cremă și pentru că îl apasă pe burtică, mai curăță nițel stomăcelul direct pe hainele și mâinile lui tati, pe pat, pe covor și evident pe el. Îl speli iar, rapid îl îmbraci să nu se repete episodul și îl pui în pătuț, e liniștit, deci strângem norocul imprăștiat în jur repede și așezăm să ne tragem sufletul. Cum ne-am așezat, începe concertul, o explozie de simfonii, sari să vezi ce are copilul și surpriză, în toată graba să îl imbraci pentru a nu te mai umple de noroc, nu ai strâns bine scutecelul, bebe a deschis robinetul și a curs pe lângă, ude hainele, ud patul, ud scutecul doar pe sus, dar nu mai merge folosit. Ia-o de la capăt, spală copilul iar, schimbă-l, schimbă lenjeria de pe pat, i s-a făcut iar foame copilului, au trecut 3 ore…

În sfârșit tura asta merge mai bine, pui copilul în pătuț dormind și îți dai seama că nu ai mâncat nimic toată ziua, dar înainte de masă, ai de dat drumul la mașina de spălat pentru că am uitat să spun că la ultima masă, cu toate bavețelele tale, a dat niște laptic înapoi și a trebuit să îl schimbi iar, doar nu lași copilul ud și murdar de lapte care se acrește în scurt timp. Când să dai drumul la mașina de spălat, vezi că mai ai o tură gata de întins deja, nici nu mai știi când le-ai pus și pe alea la spălat, dar le întinzi. După care trebuie să speli biberoanele, să le pui la sterilizat, îți faci rapid ceva de mâncare și când te așezi la masă, parcă simte dirijorul simfoniei mirosul cartofilor tăi prăjiți și își amintește că e ora la care începe concertul colicilor care ține vreo 3-4 ore, așadar nu mai sunt buni nici cartofii.

După toate cele, te decizi, mergi cu copilul in marsupiu, la restaurant, te pregatești o oră cu tot dulapul copilului după tine și pleci. Ajuns la restaurant, dai comanda, hrănești iar copilul, vine mâncarea și ce crezi? Trebuie schimbat iar…mergi în spatele restaurantului pentru că nu au loc de schimbat copilul și nu vrei să deranjezi lumea, tati îl ține pe picioare, eu îl schimb și simte tati că se încordează bebelușul deci urmează să termine ce a început în scutec. Ce e mai la îndemână să pui repede pentru că nu vrei să dai și restaurantului din norocul tău, dacă nu palma? Eeeh și tot așa până la vreo 4 luni când zici că mai crește, scapă de colici și te mai întelegi cu el pentru că deja te-ai mai obișnuit.

Vine perioada diversificării, toată lumea în jurul tău are păreri clar mai bune decât ale tale pentru că deja știm că au crescut 3-4-10 copii și pe lângă toate celelalte treburi enumerate mai sus, urmează gătitul zilnic a câte ceva nou, stat la masă și rugat cu lingurița să deschidă gurița doar doar să pape copilul. Ai învățat-o și pe asta, mai crește copilul, se mai așează lucrurile și e mai simplu. Hehe, you wish! Copiilor le ies și dinți, pe rând chiar, agonie prelungită. Copii mici, probleme mici, copii mari…ghici tu!

După aproape doi ani

Una peste alta, au trecut aproape doi ani, habar nu ai când, copilul tău e mare acum, stâlcește deja cuvinte, îl duci la creșă și…ți-e dor de când era mic de tot :)))

Poate n-o să îți vină să crezi că un om vrea să revină la nebunia de la început când habar nu avea ce trebuie făcut. Când deși a cumpărat tot înainte să se nasca cel mic, ajunge acasă și realizează că mai are de cumpărat încă pe atât. Să treacă iar prin aceleași momente interminabile si repetitive. Poate părea multă și grea mica parte povestită mai sus dar, de fapt, e mult mai mult, hihi! Însă, au fost minunate întâmplările iar noi, am râs cu lacrimi la fiecare minune și greșeală făcută de noi, cei doi părinți stângaci la început.

Untitled

Întoarcerea la serviciu

A venit momentul, vrei să revii la serviciu, copilul este la creșă, ești convinsă că e bine acolo și deși erai convinsă că vei reveni la vechiul loc de muncă, relizezi că programul de acolo nu te ajută deloc dacă vrei să îi mai oferi ceva timp și copilului tău, soțului, casei…ție. Și începi să cauți, știi sigur că de acum ești multitasking și poți mult mai multe dar, realizezi că ți-au decedat câțiva neuroni între timp și te trezești mergând la un interviu și la întrebarea de ce vrei să schimbi serviciul, răspunzi că trebuie să ajungi mai repejor acăsică, să iei copilul de la grădi, să îi faci băiță, apoi să păpați împreună pentru ca la finalul zilei să mergeți la somnic.

 

 

Ți-a plăcut articolul? Lasă un likeuț și dă-l și mai departe cu un shareuț să-l vadă și prietenii tăi. 🙂

2 gânduri despre ““Concediul” de maternitate și întoarcerea la serviciu

  1. Tanase Alexandra Adelina

    Doamne ce amuzant scri!Sincera sa fiu eu mai mult am plâns în respectiva perioadă dar se pare că sunt masochistă căci l-am făcut și pe al doilea 😂😂

    Apreciază

  2. Tanase Alexandra Adelina

    Poți sa spui ca sunt masochista pentru ca eu mai mult am plâns în perioada respectiva și totuși l-am făcut pe al doilea. Oricum timpul trece foarte repede și se pare ca uitam și noi foarte repede, altfel nu îmi explic cum de facem mai mult de un copil.😘😘

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s